Pasărea Dodo.
Generalități. Cel mai mult au dispărut
speciile endemice. Existând mult timp în izolație și ne având dușmani, în
procesul evolutiv perdeau din adaptările morfologice specifice apărării, spre
exemplu: reacția rapidă, atenția, pierderea capacității de a zbura la păsări și
altele. Cel mai des cauza dispariției unor asemenea specii a fost nu nimicirea
directă de către om, dar vânate de animale (pisica, câinele), aduse de om în
noile teritorii colonizate. Sau specii aduse întâmplător – șoarecii veniți prin
intermediul corăbiilor coloniștilor și exploratorilor europeni. Un alt factor a
fost ocuparea habitatului de către om, pentru câmpii și prelucrarea terenurilor.
Unul din cele mai cunoscute exemple de dispariție a
păsărilor insulare a fost Pasărea Dodo.
Taxonomia. Raphus cucullatus (Linnaeus 1758), Pasărea Dodo face parte din familia Columbidae, actualmente include circa 42 de genuri
și peste 310 de specii [4].
Regnul
|
Încrengătura
|
Clasa
|
Ordinul
|
Familia
|
Genul
|
Animalia
|
Cordata
|
Aves
|
Columbiformes
|
Columbidae
|
Raphus
|
[5]
În latină
specia mai este cunoscută și sub denumirile: Struthio
cucullatus L.
1758 și Didus ineptus L. 1766.
Aspect exterior. Avea corpul greoi și dolofan, silueta fiind completată de o coadă scurtă,
formată dintr-un smoc de pene. Înălțimea
corpului era de aproximativ 1 m., dimensiunile acesteia se poate de comparat cu
un curcan domestec.
Picioarele erau mari, aripile butucănoase, gâtul scurt
și ciocul incredibil de gros și de recurbat îi conferea un aspect
comic păsării Dodo.
Deoarece nu
avea inamici de care trebuie să se ferească, și-a pierdut capacitatea de zbor.
Acesta este un fenomen frecvent la păsările insulare. În timp ce celelalte păsări incapabile să
zboare erau alergătoare neobosite, pasărea Dodo se mișca legănat, ca o rață.
Habitatul și ecologie
(modul de viață). Pasărea Dodo a
trăit de-a lungul mileniilor pe insulele Réunion și Mauritius din Oceanul Indian. La numai două sute de ani de la venirea omului în această regiune, păsările au dispărut. Pasărea Dodo cu
aspectul său neobișnuit este una din cele mai cunoscute specii dispărute.
Engleza uzuală a preluat numele acestui animal în expresia: "mort, ca o pasărea Dodo".
Figura Insulele Réunion, Mauritius și Rodrigues,
singurul loc unde trăiau păsările Dodo.
La venirea omului pe insulele Réunion și Mauritius,
păsările erau în număr mare. Cu toate acestea se foarte puțin despre ele. Se
știe că alimentația era vegetariană, mâncau și semințe dure. Pentru ușurarea digestiei înghițeau pietricele.
Reproducerea. Conform scrierilor,
aceste păsări aveau un dans de
curtare acompaniat de mișcări din aripi, iar perechile petreceau perioade lungi
de timp împreună. Depuneau un singur ou în cuibul pregătit din iarbă,
în pădure. Puiul era
îngrijit de ambii părinți.
Dispariția. Deși pasărea Dodo
este ruda îndepărtată a porumbelului de astăzi, primii oameni ce au pășit pe insulele Réunion și Mauritius nu mai văzuseră nimic asemănător. Au denumit-o lebădă cu moț sau curcan sălbatic. Deoarece nu
aveau inamici se apropiau fără teamă de așezările umane, devenind astfel prăzi
ușoare.
Pasările au fost ucise cu miile, mai ales pentru carnea lor. Deși descrierile din vremea respectivă relatau că
pasărea Dodo avea o carne fibroasă
și puțin gustoasă, marinarii sosiți după călătorii lungi o consumau cu plăcere.
Dar pasărea Dodo nu a dispărut doar
datorită vânatului excesiv. Colonizatorii au adus cu ei pe insulă: porci, șobolani, câini, pisici pentru care ouăle păsării Dodo erau o pradă ușoară. În anul 1680,
deci la aproximativ 170 de ani de la sosirea primului om pe insule,
a dispărut și ultima pasăre Dodo [1].
Se spune că ultima pasăre
Dodo a fost găsită de fica unui colonist, când încă aceasta era pui. Fetița
în taină avea grijă de ea. Dar din întâmplare părinții ei au aflat despre
aceasta. Ei au socotit că această ocupație a ficii este stranie și au omorât
ultima pasăre Dodo. Tot ce a rămas
de la Dodo sunt descrierea acestuia, pene și schelete ale acesteia [3]. Pasărea Dodo figurează și în cartea ,,Alisa în
țara minunilor”, scrisă de Lewis Carroll [3].
Figura Schelet de pasăre Dodo[2] Figura os de pasărea Dodo [2]
În a doua
jumătate a sec. XX, Dodo a devenit
simbolul apărării și protejării speciilor rare [3].
Bibliografie:
(vizitat la 24.05.2014).
5.
Raphus cucullatus. www.iucnredlist.org/details/22690059/0 (vizitat la 20.122014).
.jpg){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu